MAMA- O PARTE DIN TOT CE AM MAI SCUMP...

Persoanele care te marchează în viață sunt acele ființe care sunt disponibile de a-ți fi călăuză chiar și după trecerea în neființă... A fi idolul cuiva este o împlinire nobilă.
Cert este că pentru fiecare, persoana marcantă este idealul viziunii sale. De la cum trebuie să procedezi, pînă la ce trebuie să faci, Toate acestea le execuți după un exemplu elocvent, a celui pe care îl considerri perfect.
Și dacă mulți își iau ca exemplu fie o persoană cunoscută, fie o vedetă de show-bizz, atunci autoritatea vieții mele este mama mea. Este justă afirmația precum că de la rădăcini ne tragem, fiindcă acestea mereu se străduie să ne ofere tot cel mai necesar pentru a atinge un apogeu. Anume de la rădăcini preluăm tot cel mai bun pentru a putea întrege performanțele  și ațteptările acelui, care ne-a oferit șansa de a vedea lumina zilei. Mama pentru mine reprezintă culmea idealului, pe care nici soarele de pe cer nu la-ar putea întrece în frumusețe și splendoare.
Supremul, a început o dată cu naşterea ta, mămică dragă. Sensul vieţii, existenţa mea pe acest pămînt, se datorează anume ţie, a mîinilor tale grijulii, a privirii tale blînde şi a simţului matern, care este mai presus decît toate. Eşti unică, eşti simbolul vieţii, încununată cu puterea dumnezeiască. Eşti un înger păzitor, care ma urmează şi mă veghează o viaţă întreagă.
  Cică într-o zi, un pămîntean, privindu-şi calea vieţii  şi-a întrebat îngerul  păzitor cu lacrimi în ochi.
- De ce atunci cînd mi-a fost bine, am avut şi urmele tale alături de ale mele. În toate momentele dureroase din viaţa mea sunt numai o pereche de tălpi. De ce m-ai părăsit atunci cînd am avut cel mai mult nevoie de ajutorul tău.

- Nu te-am părăsit nici pentru o clipă, ţi-am fost alături o viaţă întreagă, şi la bine şi la rău, a spus ingerul...  Doar că în cele mai grele compartimente ale existenţei tale, te-am dus în spate, de asta vezi numai o pereche de tălpi...
 Momentele dureroase în viaţa ta, piedicile şi nenorocirile au fost şi pentru mine nişte secvenţe extrem de grele, iar cele mai mari piedici au fost si pentru mine o mare povara, caci te-am ridicat in spate si te-am trecut peste toate...

ANII DE AUR AI FOTBALULUI CĂUȘENESC! ECHIPA DE FOTBAL ,,AUTOGARA"

 De multe ori imi aduc aminte de iubitul și scumpul meu oraș natal, și de fiecare dată ma cuprinde o nostalgie nebună. Căușeniul a fost și va rămîne pentru mine cel mai iubit și sfînt loc de pe pămînt, deoarece aici m-am hranit cu cele mai colorate trăiri și emoții.
  Niciodată nu voi uita cum jucam cu prietenii fotbal pe stadionul orășenesc, sau la orășelul sportiv, care pe toată durată copilăriei mele mi-a fost ca a doua casă. Terenul de fotbal asfaltat din centrul orașul va rămîne în veci în amintirile mele ca fiind cea mai bună acoperire artificală.
  A existat cîndva o echipă de fotbal, membrul căreia eram și eu, care era de neînvins pe acele timpuri. Lotul arăta cam așa:

• NR 1, VOROTARI MATALA- VANEA TODERAȘCU( Dacă chiar marcai, nu demonstrai) , 
•  NR 12, PORTAR-  DUMITRU GOLAN( a marcat gol din poarta sa prin aruncarea cu mîna în poarta adversă, sărea la bătaie la atacantul care-i marca gol)
• NR 2, FUNDAȘ STÎNGA - VICHEA GORBAN( DACĂ SE SUPĂRA LUA PE VOROTARI MATALA VANEA TODERAȘCU ACASA CU TOT CU MINGE...)
• NR 3, FUNDAȘ DREAPTA- ȚAȚKA PUHALSHI( 33.333.333.333- mulți văd, puțini vor înțelege)
• NR 7, MIJLOCAȘ CENTRAL - SERÎI PUHALSHI (DACĂ SE SĂTURA ÎN TIMPUL MECIULUI, DISPĂREA DE PE TEREN, PUNÎND ÎN DEZAVANTAJ ECHIPA. ERAU MOMENTE CÎND MARCA GOLURI FABULOASE ATÎT ÎN POARTA ADVERSĂ CÎT ȘI ÎN POARTA ECHIPEI SALE)
• NR 9, MIJLOCAȘ STÎNGA- ION DODON ( CÎND FĂCEA CÎTE O GAFĂ PE TEREN , MEREU SPUNEA CĂ ÎL DOARE OCHIU, ÎȘI SPĂRGEA DES CAPUL, AVEA BICICLETĂ )
• NR 11, ATACANT -GRIȘA - CUNOSCUT SUB PSEUDONIMUL HRIUȘKIN- DACĂ VROIA LA VICEU ÎN TIMPUL MECIULUI, PUTEA SĂ FACĂ ÎN PANTALONI, ȘI SĂ JOACE MAI DEPARTE, ADEVĂRAT PATRIOT! ADUNA MEREU ECHIPA, DRUG CU ȘTANGA!!!
• NR 94, ATACANT- BOICO NICOLAI- ERA OBSERVAT MAI MULT TĂVĂLINDU-SE PE JOS, DECÎT SĂ JOACE FOTBAL! DACĂ ACCELERA, NU SE PUTEA OPREA CU UNA CU DOUĂ!!! 

•    REZERVE: ZIOBRIC ( IURA) 

*  PERFORMANȚE SPORTIVE:

1) !!! Campioni absoluți ai orașului Căușeni, fără a juca nici un meci, din motiv de neprezentare ale echipelor adverse!!! Probabil acestea nu știau că trebuie să joace cu noi...

                           Mai jos  ca amintire o poza a terenului gază al echipei FC AUTOGARA: 

  P.S - ARTICOLUL A FOST REALIZAT BAZÎNDU-MĂ PE FAPTE REALE!!!

                       

Dragostea este esenţa vieţii. Tu eşti dragostea mea!!!

   Totul a început atît de neaşteptat, încît nu am înţeles pînă la urmă ce s-a întîmplat. Totul a avut loc exact atunci cînd viaţa mea a început să ia roate.

O adevărată prinţesă

 A fost o simplă zi, în care o făptură mică, cu o întruchipare dumnezeiască a m-a vizitat pe o reţea de socializare. În acel moment am înţeles că anume de această persoană am nevoie pentru o viaţă întreagă. M-am îndrăgostit de la prima vedere!!!

Prima noastră poză comună

  M-am hotărît, i-am scris, şi UUUURAAAAAAAAAA!!!, mi-a răspuns. Am fost în al nouălea cer de fericire în acel moment, cînd sunetul calculatorului meu m-a deşteptat din starea de farmec în care mă aflam privindu-ţi pozele tale. Era primul mesaj venit de la tine...

 A trecut timp, şi m-am hotărît să te invit la prima noastră întîlnire. Emoţii, emoţii şi iarăşi emoţii. Şi iată văd cum tu vii. Cu o mimică neprihănită, cu un zîmbet inocent te-ai apropiat de mine. În acel moment am simţit că nu am nevoie de nimic. Doar să te simt aproape!!

Prima iarnă împreună

A trecut timp, s-au scindat anotimpurile şi iată a venit iarna. Anotimpul cînd tot negrul pămîntului se transformă în puritate. A fost alb, curat, sentimente adevărate, împartăşite reciproc. Totul ce se făcea, se

făcea cu dragoste, iar noi ne topeam. Ne topeam în extazul unei iubiri enorme!

Felicitări cu Ziua Medicului

  O dată cu sosirea primăverii, au apărut primele roade ale dragostei noastre.Ai devenit şi mai aproape , la o mînă distanţă. Ai devenit viaţa mea, existenţa mea. Ai devenit făptura preferată a ochilor mei, care în fiecare dimineaţă te priveau cu dragoste. Cu toate că ma alintai zilnic cu prezenţa ta, totuşi am înteles că nu eşti în stare să îmi să îmi potoleşti setea de tine.

Ai spus DA!!!

Şi iată a venit varaaaa!!! Anotimpul cînd căldura sufletească s-a contopit cu fierbintele de afară. Eşti alături de mine, tu, iubirea vieţii mele. După un an minunat petrecut împreună m-am convins o dată în plus că te vreau o viaţă alături. Fiindcă tu, eşti viaţa mea!!! Deoarece doar pe tine te iubesc!!!! Şi da, ai dat acordul!!! Te iubesc!!! Şi te voi iubi pînă la ultima mea suflare!!!

               

                                           TO BE CONTINUED...

O simplă zi din viaţa de student!!! THE END

 Totul a început atît de brusc,încît nu am reuşit să sesizez că am păşit într-o lume nouă. Totul părea atît de straniu,atît de nefiresc,încît încercînd să evadez în trecut,îmi iroseam prezentul, hranindu-mă cu iluzii şi speranţe deşarte. Studenţia era pentru mine un chin,un dor nebun după anii de liceu,după viaţa de acasă,după prietenii mei din viaţa anterioară. Totul parea atît de complicat şi de neconceput, încît uneori aveam impresia ca trăiesc o viaţă adormită, monotonă, fără gust şi fără sens.

Cei trei ani de studenţie au trecut atît de repede încît nici nu am reuşit să ma acomodez aşa cum se cuvine.Totuşi, cu timpul am reuşit să ma redirecţionez, iar acele chinuri şi piedici care de la început  pareau a fi de nedepăşit au devenit pentru mine o motivaţie pentru viitor. Odată cu primele succese acestea s-au transformat în nişte placeri de moment....                                                          

                           To be continued.....

Strada ,,Mihai Eminescu’’, urmează strada,, Vasile Alexandri’’. Un glas de femeie,cu accent romînesc m-a trezit puţin din hibernarea meditaţiilor mele. Este timpul să cobor din troleibuz, pentru a-mi continua drumul  pînă la Universitatea de Şezut(USM). Astăzi am apărarea tezei de licenţă. Emoţiile sunt la maxim, mîiinile îmi tremură, iar nasul mă mănîncă deja de trei zile. Cele două cartiere au trecut nobservate,  fiind mînat din faţă de o fustă scurtă,,întinsă" peste pulpe  pînă  mai jos de fese( bushi wai), oferind ochiului situat mai jos de frunte splendoare.Totodata kironul din partea inferioara a buricului s-a încovoiat în sus.

Între timp momeala, a cîrnit la vale,spiritile s-au calmat,iar eu nici nu am observat cum am ajuns în faţa Universităţii de Stat din Moldova.În sufletul meu s-a napustit un vifor nebun,însoţit de o calamnitate nervoasă incendiară, iar tot ceea ce îmi parea pînă nu demult groaznic acum s-au transformat în clipe dintr-un film de groază. Pînă şi rîsul femeii care spălă podeaua din holul Universităţii începu să mi se asocieze cu hlizitul Babei Cloanţa.

-Darowa bratan!!! Eşti gata de război?? Eu nih....ia... Ai văzut pagina nouă de facebook ,,Moldova pămînt suveran .

Dimon ca intodeauna pozitiv si fara griji. Se apropie de mine si imi întinde mîna.                                                                                                   

-Salutare frate!!! M-am pregatit  puţin,dar sunt convins că nu îndeajuns...

-Da pagina,pagina de pe facebook cu mişcarea noastră democratică ai văzut-o??? Ţi-am trimis sylka,ai pus klass??

-Scuze amice,nu am avut timp,am stat cîteva săptămîini cu teza asta nenorocită. Şi totuna simt ca nu e completă. Precis ceva am scăpat din vedere,şi comisia mă va îngropa....

-Tăt a s şie ghine wei...Nu te teme!!! Aşadar să te uiţi la sylka care ţi-am trimis-o acolo sunt toţi  ai noştri,sa pui klass şi sa vii şi tu...

La sigur Dumitru este băiat de treaba,şi mereu vorbeşte cuvinte mai mult sau mai puţin corecte şi juste,însă astăzi gîndurile îmi zboară în altă parte. Peste doar cîteva ore voi deveni licenţiat în jurnalism,însă pînă atunci va trebui să demonstrez  membrilor comisiei aptitudinile şi capacităţile mele de jurnalist,semănate şi cultivate pe parcursul celor trei ani de studenţie.....

-Nicolai Boico.......  Nicolai,te rog sa treci la tribuna,pentru a prezenta teza ta de licenta.

În momentul în care am auzit numele meu ,m-am ouat.Anevoios,mi-am luat inima-n dinţi,m-am ridicat de pe scaun, îndreptîndu-mă spre cuibarul de unde urma sa-mi spun recitalul.Dimon cu un ulîbon pînă la urechi,pozitiv ca întodeauna ,cu un glas liniştit,dar totodată cu vocea tremurîndă,mi-a urat:

-          Udaci Bratan..Avem încredere,şi te susţinem....

Calvarul şi chinul care durat aproximativ 10 minute a fost depaşit cu brio. În sfîrşit am devenit şi eu absolvent,mai concret licenţiat în jurnalism. Urmează doar o nimica toată,să-mi găsesc serviciu,de dorit nu la stroica prin Murmansk,Krasnodar,sau Kaliningrad.

            Totuşi mă bucur că am trecut şi eu prin această facultate. Mă bucur că şi aici am  găsit persoane modeste,bune la inimă, cu taracani în cap( în sensul bun al cuvîntului),alături de care mi-am trăit practic cele mai frumoase şi mai nebune clipe ale vieţii mele universitare. Milky Wey( dulce ca o ciokolata,garadskaia,care se suie în skinare,gîdelă şi kişkă), Mari6ka( da numaidecît sa fie scris cu 6,Ţoi jiv!!!), Rodica(de dorit Rodelu,şi multă romantikă ), Cristinuţa( pseudonim, bratişca), Adrian (cocioku,i plac padrujele sexy), Dimon ( moldovean din talpă), Ivan Pleş( paciti Gopnik de la Cikani,face fotshi), Ionel Văcaru( Familia se începe cu ,,V ”de la ,,VULTURI”), Leanka ( padrugă Cauşanskogo Raiona,padrugă de la avioane) Dumitriţa ( padruga lu Jachkie Chan, BĂLŢI FOREVER!!!!), Briciuc Ilenuţa ( nireasa mea de 20 de ani,avem 11 copkii,degraba primu nepot se naşte)  !!... Sunteţi  nişte amintiri plăcute ale vieţii mele de student. Sunt convins,că fiecare vom ajunge oameni mari( Procurori,Prezidenţ, Prim-Miniştri, Directori, Diplomaţi, Deputaţi). Să ştiţi că pentru mine veţi rămîne  exact aşa, cum v-am cunoscut în cei trei ani de studenţie- mereu veseli plini de viaţă, frumoşi la chip şi sufletet!!!

   SPRE FINAL,VREAU SĂ VĂ UREZ TUTUROR. SUCCESE , ŞI UN DRUM BUN ÎN VIAŢĂ!!!!
Iar eu ,cu un pahar de apă dulce în mînă,cu o bucăţica de biscuite în cealaltă,cu multă nedorinţă dar totodată cu mare mîndrie,vreau  sa pun punct  dramelor mele,inspirate din peripeţiile  trăite în miraculoasa şi extraordinara viaţă de student.  Şi cum a zis un om important : ,,vorba lunga ochiul vînăt(sau un dinte în minus)".IURII GAGARIN între timp a facut o completare,şi a strigat   POEHALI!!!!!!!       

                                                      THE   END!!!  

          O SIMPLĂ ZI DIN VIAȚA UNUI STUDENT PARTEA II- TO BE CONTINUED...

  Iata-mă ajuns în ultimul an de facultate.Cei trei ani de studenție au trecut de parca nici nu au fost...Parcă  ieri eram absolvent de liceu,acum am devenit ceva mai mare.Sunt fară cinci minute licențiat în jurnalism,fară cinci minute absolvent al Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării.Noi oameni,noi peripeții,noi trairi..Cîndva demult,pe cînd numai părăsisem băncile liceului,am pornit a scrie o mini-povestioara despre primele impresii,primele trări ale mele în calitate de student...Eram începător...De atunci a trecut mult și s-au schimbat multe.Și iată-mă cu o revenire ,cred pe măsura așteptărilor.Așadar începem:

                                             To be continued........ 

  Și iar e dimineața .Și iarăși de peste geam se aude zomot de mașină,un troleibus care tocmai s-a oprit sub fereastră la noi,iar din ușile deschise  ale acestuia se aude un glas răgușit ,,Strada Pann Halippa’’.Peste puțin timp acesta o urnește din loc.Zgomot de motocicletă.Deseori chiar prin fața castelului unde locuiesc,baikerii preferă să organizeze show-uri sub cerul liber.Dar stai,ce e asta.În toata galagia strazii,care deja spre sfirșitul anului a devenit o obișnuița se mai aude ceva.Un vuiet de tractor umplu camera.Eu stau cu ochii închiși,mi-e teamă sa-i deschid,pentru a nu ma desprinde de lumea somnului,de așternutul moale și călduț al patului.Zgomotul devine din ce în ce mai puternic.Se aude cum șoferul schimbă vitezele,iar pe alocuri claxoneaza.Si acest zgomot de claxon,îmi pare cunoscut.Seamănă cu ceva între bubuitură de poloboc,și zgomot de ..... fuuuuuuuuuuuu!!!!! Un miros pătrunzator de gaze de eșapament mă face sa revin în lumea reală.Încerc sa deschid ochii,însă nu mi se primește.Mă cobor din pat,mă apropii de oglinda,și încerc cu ajutorul degetelor să-mi deschid ochii umflați .Vad o faptura,care îmi amintește de cineva.Cine oare să fie...Timp de cîteva secunde o privesc în ochi,apoi mă dau batut.În cavitatea bucală domină un miros necunoscut.Dar ce să mai minimalizăm această percepție olfactivă.Miroase de parca s-au găinățat un cîrd de privighetori în gură!!

  Totodată zgomotul de tractor se intensifică,claxonările se încetinesc,însă mirosul gazelor de eșapament continuie sa persiste în cameră.Cum oare e posibil așa ceva într-un castel împărătesc,și încă în cea mai luxoasă camera din cladire.Încerc să privesc în jur.Spre locul de unde vine zgomotul de tractor,si de unde tocmai veneau claxonările.Îl văd pe Sergiu care doarme pe burta,cu o plapuma învelită pină la urechi,cu cu organul slaninos afară,de parcă ar fi un munte în pustiu ,gata să izbucnească..Cu gura deschisa  și cu ochii închiși acestă improvizeaza mersul tractorului.E boțit pe față,iar în semn de ,,Bună dimineața’’ îmi trimite un claxon.De partea cealaltă a camerii Constantin serios ca niciodată oferă un interviu unui domn,unei doamne.Este cu ochii închiși,întors pe o bucată de corp,iar dupa mimica feței arată celor din jur ca discuția este serioasă.Poate elaborează înterviu,poate cîntă Karaoke,dar poate pur și simplu doarme și vorbește cu ,,Tuzic’’.

  La un moment dat simt că îmi sună telefonul.Îl caut sub pat,nu-l găsesc,îl caut în noptieră,tot nu este.Cu toate acestea el continuua să sune.Baieții au încetinit a scoate zgomote stranii,în semn ca sunt pe cale să se trezească.Telefonul a încetat să sune,măcar bine.Îmi iau ștergarul,periuța și pasta de dinți,și mă îndrept cu pași grăbiți spre lavoar,să fac baia de dimineața.Jos,la al treilea etaj,multe fete se învîrtesc la bucătărie ca niște albinuțe în jurul știubeiului.La lavoar,și respectiv la viceul de băieți,Ionel se învîrte ca un vultur în jurul cuibului,neștiind unde sa-și lese prada...Ma privește atent.În ochii lui citesc chinul,în același timp necunoscutul.E undeva departe,în lumi neștiutoare.Totuși fruntea-i este încruntată,iar toate încercarile de a deschide ușa de la viceu,sunt zadarnice.De cealalta  parte se aude zimbetul zgobiu a lui Sanduț.

  -Deschide Ghiavole,ca acuș depun polen sub ușă,strigă cu disperare Vaniușa.

Acest glas,aceast tempou a vocii.Seamana a ceva provocator,a ceva ce numai Ionel Vacaru poate interpreta. Îmi  spal dinți,face-ul și și iată-mă de parcă m-am nascut a doua oară.Îi mulțumesc pentru aceasta lui dumnezeu,ma uit încă odata la întruchiparea mea aspră,dar totodata bombată si necălcată,după care țin să mă întrept spre bîrlogul 50,scorbura,culcușul unde deseori cu baieții depunem pe pat cîte 2 ouă fiecare zilnic.Zic ,,țin să mă îndrept’’,deoarece drumul pînă în cameră e lung,scări sunt multe,iar pofta de a mai mirosi claxonarile în cor interpretate de  Costea și Sergiu și horăieli acestora în comun  se reduce la minim.Totuși casa mea,e cetatea mea,e locul sacru,unde deseori am zburat spre ceruri alături de Ionel,Sergiu,Sandut,și înca foarte mulți indivizi pe alaturi.

  La un moment dat,aud un glas de muzica…O voce zglobie,îndopată cu bauturi alcoolice,si cu voie buna.Ies în coridor,și mă îndrept în direcția de unde vine croncaitul muzical.Și iarăși e camera 37.Mai bine zis nu ,,IARĂȘI’’, ci din nou,și ca întotdeauna...Acolo locuiesc niște magicieni,niște ,,Babe cloanțe’’ de genul masculin,care au puterea magică de a te face sa nu știi unde te afli,ca pînă la urmă să te pierzi în spațiu și să privești lumea în 3 D..

-Bună dimineață băieți!!!

  Cei 6 oameni aflați în camera 37,inclusiv cei doi trîntori  din cameră de la mine, se uita nedumeriți la mine,și încep a rîde.

 -Care dimineață wei alkoolicule,e 7 seara,afară se întunecă deja...spune Ionel,privindu-ma în ochi,cu haz.

 Ma uit șocat peste fereastra,apoi la ceas.Ceea ce urma să văd,nu se compara cu nimic mai șocant.Afara deja era  pe amurgite,iar ceasul arata 18 și 40 de minute.Asta înseamnă ca trezirea mea dis-de-dimineața nu a fost decît un miraj ,o greșeală vizuală,o pierdere a făpturii mele în timp și spațiu.

Îmi dau seamă,că odată ce am intrat în această cameră,si odată ce am servit primul borcan cu vin,va urma o noapte plină de peripeții, de amețeala și distracție la maxim alaturi de colegii de pahar ,de universitate si de ,,BUTÎLCĂ’’Caci urmează ultimile luni de învățățătură la universitate...Ultimile zile petrecute în calitate de student..În asa caz să nu mai fim așa de palavragii,și să strigăm odată tare și în cor : Hai noroc și să fim sănatoși!

             Patzanash Baslhiovie!!!

               Alde ,,patzanashii'' de la Căuşeni sunt cei mai tari.Şi nu aşa pur şi simplu ,dar tari în sensul cel mai direct al acestui cuvînt.Macho peste macho.Da de djentelmeni nici nu se discuta!!!Şi chiar daca nu sunteţi deacord cu acest fapt,nu aveţi încotro,trebuie sa credeţi celor spuse,caci riscaţi să primiţi un pumn în faces.md,sau să fiţi snopit în bătăi de zece ,,patzanaşi neînfricaţi''.Nu de alta,dar vechea tradiţie de la Căuşeni de a sări la bătaie 100 la unu e încă vie,iar cine nu crede,poate vizita într-o seara de vineri sau sîmbăta discoteca ,,Diesel'',sau pur şi simplu să iese la o plimbare prin oraş dupa miezul nopţii.Ah da,era cît pe ce să uit...E de dorit sa nu fiţi originar din Cauşeni,pentru ca patzanaşii să se enerveze mai tare pe DVS.Nu de alta,da ,,iaka lu mujişii Kauşanskie'' mamicile şi tăticii li-au trimis de la Italia şi/sau Moscova, cîte o ,,tacika krutaea'',,evra'',şi înca telefon ,,navarocenîi''. Şi mai mult nimic nu le-a  mai trimis.Ah,da , puţina minte ar fi de dorit să la mai trimită ,însă din păcate mămica şi taticu nu au timp pentru asta,căci mai trebuie sa ştearga fundurile prin Italia sau Moscova,ca ,,paţanii lor talcovîe'' sa aibă cu ce se ,,blatui'' seara prin Căuşeni .Şi gata,baieţii îs ,,başliovie'',iar seara cînd ies prin centru,mai servesc cîte o ,,pivasik'',mai pun mîina la ,,buca'' lu Tanea de 14 ani, lu Evelina de 13 şi şi Svetla de 15 ,parinţii cărora deasemenea sunt plecaţi peste hotare.Nu de alta,da paţanii îs puternici,muşchioşi, şi cu toţii karatişti.S-au uitat timp de cîteva zile  ,,Matrix Revolution'',filmul despre ,,Celovek Pauk'',şi  filmu cu ,,Robokop''.Iar dupa ce au vizionat de de doua ,trei ori,gata,îs ,,boxioriri''.Şi daca vor,pot bate botu oricui,care se uită cu ochi răi la dinşii.Numai ca ,,acea bidlă'' trebuie să fie de unul  singur prin centru sau la ,,Diesel'', iar în cazul în care acesta vine cu  mai mulţi ,,prieteni'', gataaaaaaaaaaa.... Nici  nu privesc în direcţia lor,din simpla ,,uvajuha''....

   Iată un caz concret:
  E sîmbată.Seara de Craciun.La unul din cele mai vizitate cluburi de noapte din oraşul Căuşeni se aduna lume multă.Vin maşini pline cu fete şi baieţi,însoţite de strigăte şi urlaturi.E sărbătoare şi la sigur discoteca astăzi va fi arhiplină.La uşa stă o femee care aduna biletele,îmbrăcată în haine de traur.Un miros patrunzător de fum de ţigara îţi afecteaza pînă şi vederea.
    La un moment dat se aud strigăte.În alt colţ al sălii  5-6 baieţi sar cu pumnii la un tip ,acela cade jos,dupa care cu toţii îl snopesc cu picioarele.După, agresorii se pierd în mulţime,lasîndu-l pe agresat sa zacă  într-o băltoacă de sînge.În tot acest răstimp toţi cei prezenţi stau şi privesc,muzica continuuă,distracţia e la maxim...
  Deseori se întimpla ca într-o singură seara ,la disco-bar ,,Diesel'',să aiba loc mai multe astfel de confruntări violente.Şi cu toate acestea în raza de mai multe sute de metri,nu vezi nici zare de ,poliţist sau carabinier.Şi desigur am putea considera ,,o mîndrie'' ,avînd  date statistice,care ar confirma faptul ca oraşul Cauşeni ar ocupa printre primele locuri în ţara,dupa gradul de  criminalitate,narcomanie,fuliganism şi vandalism.
    Si avind toate acestea,nu ne ramine  decit sa  privim de sus ,spre celelalte orase din tara,deoarece in Causeni intradevar ,,alde rebeata is cei mai tari'',iar  majoritatea au implinit deja virsta de 15-16 ani.Ei,ce sa mai vorbim , flacai in toată legea.

     EU CRED CĂ DRAGOSTEA NU EXISTA!!!!!!!   

 

Eu cred că dragostea nu exista!!!Cel puțin dragostea dintre un bărbat și o femie.Mai degrabă este un sindrom,o boală,un viciu ,care  distruge,nimicește,si nenorocește omul.Are  efectul unui drog,care îl menține în  acea stare de  euforie atîta timp cît este consumat.Apoi vine absistența.Iar dupa absistență - pustietatea. Şi de ce atunci iubim???De ce mereu ne lăsăm duşi pe valurile pasiunii???Fiindcă nu cunoaştem cum sa luptam împotriva acestui sentiment.Nu a fost inventat nici un antidot împotriva iubirii.
   Apropo,savanții demult au demonstrat că dragostea nu este altceva decît un proces biochimic ,ce are loc în creierul omului.Un fel de boala,care provoacă  insomnia și lipsa poftei de mincare.Odata ce iși pierde obiectul admirației , omul pierde și controlul asupra vieții .O mulțime de soarți distruse ,de suicide. Şi dacă privim puţin în istorie ,observam cît de multe războaie au fost provocate din cauza iubirii.În trecut oamenii organizau chiar şi dueluri, care erau provocate din dragoste.
   Şi cu toate acestea ,mulţi poeţi,cîntareţi,regizori  ai tupeul sa foloseasca iubirea ca principala sursă de inspiraţie.Pe seamă ,persoanele date au înţeles ca prin intermediul dragostei  se poate obţine şi un profit bun,compunînd  fel de fel de istorii şi povestiri,facînd  filme, interpretînd cîntece şi recitînd poezii despre aşa-numita dragoste eternă ,infinită.
    Iată să luăm spre exemplu faimoasa opera Romeo şi Julieta.Da,oamenilor le este pe plac acesta piesă, de fiecare  dată plîng  cînd o privesc.Însa despre ce este opera dată? Este vorba despre doi adolescenţi naivi,care mor pina la urma.Şi care ar fi motivul?Motivul e iarăşi  dragostea.   Se pare că atunci cind a fost deschisă cutia pandorei alaturi de toate nenorocirile lumii a ieşit şi iubirea,alaturi de tristete,dezamagire,ură şi dispreţ.Şi cel mai groaznic este faptul că dragostea nu alege jertva,ea ataca meschin şi pe neprins de veste.
     Iubirea la un moment dat poate nimici chiar și prietenia.Ea orbește,asurzește și chiar poate produce răni interioare grave.Și nu doar celui care iubește,dar uneori chiar și celor din jur.Nu putem numi dragostea ca ceva extraordinar,ca ceva fantastic,caci avem doar de suferit din cauza ei.Este mai degraba o deprindere ,o necesitate de înmulțire,și nimic mai mult.Iar dacă gîndacii tot au această necesitatea de înmulțire,înseamna că și ei au dragoste?E amuzant nu?Și foarte  absurd...
    Cineva mi-a spus odata nişte cuvinte foarte  deştepte ,care mi s-au întipărit în memorie  ,si care  întradevăr ar reflecta adevărul.Menirea omului pe acest pamint este de a se inmulti,de a-şi face o cariera care-i va asigura o viaţa decenta,şi de a  agonisi  cît mai mulţi bani. Şi gata.despre dragoste nici pomină.Iar dacă e să vorbim fără ocolişuri,  să faci copii poţi şi fara dragoste.La urma urmei au aparut medicina  modernă,poate organiza  acest lucru fara aportul barbatului.
   Lumea contemporana în genere nici pe aproape nu cunoaşte  ce înseamnă dragostea.Iată ce avem la moment.Avem tineri care se cuplează nefiind căsatoriţi ,fără a se gîndi la urmări şi crezînd că  niciodata nu v-or regreta c-au făcut acest pas.Avem fete care îşi pierd virginitatea încă de la o vîrstă frageda.Iar daca cineva o să încerce să mă convingă că rodul iubirii dintre un soţ şi o soţie ar fi spre exemplu cei 3 copii facuţi împreuna ,la sigur aş face haz pe seama  afirmaţiei date.Caci e demonstrat ştiinţific,odată ce  femeia a mai avut cu altcineva  relaţii amoroase înaintea soţului său,atunci  tatăl genetic a viitorilor copii ai sai ,este barbatul cu care aceasta şi-a pierdut virginitatea . În cazul dat nici pe departe nu  putem vorbi despre o dragoste adevărată în rîndul unui astfel de cuplu .Ar fi poate un ataşament, nu ştiu o deprindere unul faţa de celălalt.De stimă nu mai poate fi nici vorbă. Şi totuşi la un moment dat,dupa careva timp   acel ataşament de odinioară dispare,se transforma într-un  razboi al controlului,la cine reuseste sa manipuleze pe cine.Cine va fi toxicomanul si cine furnizorul de droguri...Dupa ceva timp,ataşamentul dintre cei doi dispare.În urma lui nu mai rămîn decît resentimente,otravă emoţionala,rani reciproce,care cresc treptat,pîna se pierde totul fară urmă.
   Posibil ,,iubire''  este atunci cînd copilul mic vine către mama sa și îi întinde  o floare,o îmbrațișează, o sărută și îi șoptește la ureche cît de mult o adora.Este atunci cînd vine  ploaia,după un timp îndelungat de secetă.Este acea dimineață,care prevestește ceva nou ,aducînd în sine prospețimea unui început.Iubim soarele de pe cer,iubim pamîntul pe care traim.Iubim lumea în care ni-am nascut și în care trăim.Caci A TRĂI ,deja înseamna a iubi!!!!