O simplă zi din viaţa de student!!! THE END

 Totul a început atît de brusc,încît nu am reuşit să sesizez că am păşit într-o lume nouă. Totul părea atît de straniu,atît de nefiresc,încît încercînd să evadez în trecut,îmi iroseam prezentul, hranindu-mă cu iluzii şi speranţe deşarte. Studenţia era pentru mine un chin,un dor nebun după anii de liceu,după viaţa de acasă,după prietenii mei din viaţa anterioară. Totul parea atît de complicat şi de neconceput, încît uneori aveam impresia ca trăiesc o viaţă adormită, monotonă, fără gust şi fără sens.

Cei trei ani de studenţie au trecut atît de repede încît nici nu am reuşit să ma acomodez aşa cum se cuvine.Totuşi, cu timpul am reuşit să ma redirecţionez, iar acele chinuri şi piedici care de la început  pareau a fi de nedepăşit au devenit pentru mine o motivaţie pentru viitor. Odată cu primele succese acestea s-au transformat în nişte placeri de moment....                                                          

                           To be continued.....

Strada ,,Mihai Eminescu’’, urmează strada,, Vasile Alexandri’’. Un glas de femeie,cu accent romînesc m-a trezit puţin din hibernarea meditaţiilor mele. Este timpul să cobor din troleibuz, pentru a-mi continua drumul  pînă la Universitatea de Şezut(USM). Astăzi am apărarea tezei de licenţă. Emoţiile sunt la maxim, mîiinile îmi tremură, iar nasul mă mănîncă deja de trei zile. Cele două cartiere au trecut nobservate,  fiind mînat din faţă de o fustă scurtă,,întinsă" peste pulpe  pînă  mai jos de fese( bushi wai), oferind ochiului situat mai jos de frunte splendoare.Totodata kironul din partea inferioara a buricului s-a încovoiat în sus.

Între timp momeala, a cîrnit la vale,spiritile s-au calmat,iar eu nici nu am observat cum am ajuns în faţa Universităţii de Stat din Moldova.În sufletul meu s-a napustit un vifor nebun,însoţit de o calamnitate nervoasă incendiară, iar tot ceea ce îmi parea pînă nu demult groaznic acum s-au transformat în clipe dintr-un film de groază. Pînă şi rîsul femeii care spălă podeaua din holul Universităţii începu să mi se asocieze cu hlizitul Babei Cloanţa.

-Darowa bratan!!! Eşti gata de război?? Eu nih....ia... Ai văzut pagina nouă de facebook ,,Moldova pămînt suveran .

Dimon ca intodeauna pozitiv si fara griji. Se apropie de mine si imi întinde mîna.                                                                                                   

-Salutare frate!!! M-am pregatit  puţin,dar sunt convins că nu îndeajuns...

-Da pagina,pagina de pe facebook cu mişcarea noastră democratică ai văzut-o??? Ţi-am trimis sylka,ai pus klass??

-Scuze amice,nu am avut timp,am stat cîteva săptămîini cu teza asta nenorocită. Şi totuna simt ca nu e completă. Precis ceva am scăpat din vedere,şi comisia mă va îngropa....

-Tăt a s şie ghine wei...Nu te teme!!! Aşadar să te uiţi la sylka care ţi-am trimis-o acolo sunt toţi  ai noştri,sa pui klass şi sa vii şi tu...

La sigur Dumitru este băiat de treaba,şi mereu vorbeşte cuvinte mai mult sau mai puţin corecte şi juste,însă astăzi gîndurile îmi zboară în altă parte. Peste doar cîteva ore voi deveni licenţiat în jurnalism,însă pînă atunci va trebui să demonstrez  membrilor comisiei aptitudinile şi capacităţile mele de jurnalist,semănate şi cultivate pe parcursul celor trei ani de studenţie.....

-Nicolai Boico.......  Nicolai,te rog sa treci la tribuna,pentru a prezenta teza ta de licenta.

În momentul în care am auzit numele meu ,m-am ouat.Anevoios,mi-am luat inima-n dinţi,m-am ridicat de pe scaun, îndreptîndu-mă spre cuibarul de unde urma sa-mi spun recitalul.Dimon cu un ulîbon pînă la urechi,pozitiv ca întodeauna ,cu un glas liniştit,dar totodată cu vocea tremurîndă,mi-a urat:

-          Udaci Bratan..Avem încredere,şi te susţinem....

Calvarul şi chinul care durat aproximativ 10 minute a fost depaşit cu brio. În sfîrşit am devenit şi eu absolvent,mai concret licenţiat în jurnalism. Urmează doar o nimica toată,să-mi găsesc serviciu,de dorit nu la stroica prin Murmansk,Krasnodar,sau Kaliningrad.

            Totuşi mă bucur că am trecut şi eu prin această facultate. Mă bucur că şi aici am  găsit persoane modeste,bune la inimă, cu taracani în cap( în sensul bun al cuvîntului),alături de care mi-am trăit practic cele mai frumoase şi mai nebune clipe ale vieţii mele universitare. Milky Wey( dulce ca o ciokolata,garadskaia,care se suie în skinare,gîdelă şi kişkă), Mari6ka( da numaidecît sa fie scris cu 6,Ţoi jiv!!!), Rodica(de dorit Rodelu,şi multă romantikă ), Cristinuţa( pseudonim, bratişca), Adrian (cocioku,i plac padrujele sexy), Dimon ( moldovean din talpă), Ivan Pleş( paciti Gopnik de la Cikani,face fotshi), Ionel Văcaru( Familia se începe cu ,,V ”de la ,,VULTURI”), Leanka ( padrugă Cauşanskogo Raiona,padrugă de la avioane) Dumitriţa ( padruga lu Jachkie Chan, BĂLŢI FOREVER!!!!), Briciuc Ilenuţa ( nireasa mea de 20 de ani,avem 11 copkii,degraba primu nepot se naşte)  !!... Sunteţi  nişte amintiri plăcute ale vieţii mele de student. Sunt convins,că fiecare vom ajunge oameni mari( Procurori,Prezidenţ, Prim-Miniştri, Directori, Diplomaţi, Deputaţi). Să ştiţi că pentru mine veţi rămîne  exact aşa, cum v-am cunoscut în cei trei ani de studenţie- mereu veseli plini de viaţă, frumoşi la chip şi sufletet!!!

   SPRE FINAL,VREAU SĂ VĂ UREZ TUTUROR. SUCCESE , ŞI UN DRUM BUN ÎN VIAŢĂ!!!!
Iar eu ,cu un pahar de apă dulce în mînă,cu o bucăţica de biscuite în cealaltă,cu multă nedorinţă dar totodată cu mare mîndrie,vreau  sa pun punct  dramelor mele,inspirate din peripeţiile  trăite în miraculoasa şi extraordinara viaţă de student.  Şi cum a zis un om important : ,,vorba lunga ochiul vînăt(sau un dinte în minus)".IURII GAGARIN între timp a facut o completare,şi a strigat   POEHALI!!!!!!!       

                                                      THE   END!!!